Sunt un nimeni. Incearca fiecare sa reuseasca. Dar ce inseamna a reusi?
Depindem de altii atat de mult incat ei ne gestioneaza energia. Munca noastra nu are niciun rost daca nu e apreciata de altcineva? Nu e destul sa construim pentru noi? Banii sunt prioritatea numarul 1. Sa facem bani. Consider cu tarie ca putini oameni fac cu adevarat ceea ce le place. Au disparut mestesugurile. Daca ti s-a stricat fermoarul la haina nu ai decat sa inveti sa cosi la masina daca nu de mana sau esti nevoit sa iti cumperi alta haina. Eu mi-as dedica timpul crosetand sau dansand. Sincer. Dar 'as pierde timpul' din punctul de vedere al oamenilor 'mari'.Ce repede trece timpul acum! Mai demult erau momente cand imi doream sa treaca timpul mai repede. E ingrijorator.
Trebuie sa umblu pe varfuri acum ca am crescut mare. Sa am grija ca totul e in regula, ca sa nu se strice echilibrul, sa ma gandesc de 100 de ori inainte de a lua o decizie. Ca apoi sa constat ca poate era mai bine daca nu faceam asa.
Cand eram mica imi doream sa fiu balerina.
2 comentarii:
prințesă...
servus...
da, din păcate, încercăm să ne păstrăm un echilibru dictat de alţii... nu este echilibrul nostru şi rar realizăm sau recunoastem asta...
toate cele bune! :)
Trimiteţi un comentariu